Archive for the ‘din negura gandurilor’ Category

Foarte des citesc, aud la radio sau vad la TV cum cineva, o corporatie normal, doar nu vecinu’ de la parter, lanseaza ceva, o chestie absolut superfantastica care poate sa faca si sa desfaca cate si mai cate. Site-urile mele preferate de comert online tipa in gura mare cand se lanseaza o chestie high-tech, care mai e si foarte scumpa.

Ca si concluzie, dragi corporatii, puteti sa mergeti unde vreti cu toate lucrurile voastre super tari, nu vreau sa mai aud de voi, nu faceti altceva decat sa ofticati bietul om de rand ca nu poate sa le aiba. Nimeni nu ar striga, s-a scos cea mai / cel mai ieftin(a) chestie care e si cea mai / cel mai bun(a).

De exemplu se lanseaza nu stiu ce statie de jucat jocuri pe calculator, care e la numai 1800 de ron. Sunteti nebuni, cine ma-sa poate da echivalentul a doua salarii medii si ceva peste, pe o chestie care nu te incalzeste si nici nu tine de foame!?

Pe unele magazine cred ca ar fi indicat sa se posteze un afis cu: „Intrarea interzisa saracanilor”. Vanzatorii aia atat de obisnuiti cu cei avuti parca te si miros ca nu ai bani sa iti cumperi IPhone-ul pe care tocmai l-ai cerut sa te uiti la el si te privesc de sus cu dezgust.

O data, macar o data as vrea sa ii fac faza unuia din asta, sa ma duc asa modest intr-un magazin de fite si sa cumpar cea mai tare chestie de acolo sa ii las masca pe toti.

 

Anunțuri

Eutanasierea maidanezilor

Posted: Februarie 12, 2013 in din negura gandurilor

Nu pot spune ca iubesc maidanezii, ba din contra, ii urasc ca oricare alt locuitor al unui oras care vrea sa mearga la servici sau la scoala fara teama de a ajunge cu pantalonii rupti dar masura de a eutanasia patrupedele mi se pare chiar nasoala. Cu aceasta masura dam dovada inca o data ca suntem necivilizati. Problema cainilor maidanezi in viziunea mea nu se rezolva prin genocid asupra lor, ci prin educarea oamenilor. Vina nu este a patrupedelor ci a oamenilor, care in ignoranta noastra atunci cand cateaua fata pui sau cand nu mai avem nevoie de un caine pentru ca mananca gaini sau este prea batran pentru a mai aduce folos gospodariei ii alungam de acasa sau ii ducem la oras. Fiecare posesor de caine ar trebui sa il sterilizeze daca nu are nici un plan cu puii. Si sterilizarea e o traba nasoala pentru animal dar nu se compara cu eutanasierea. Si ca sa va lamuresc in ceea ce priveste caracterul unor oameni care adesea pozeaza in iubitori de animale am sa va povestesc doua intamplari:

O asociatie pentru protectia animalelor vine intr-un oras sa sterilizeze cainii vagabonti. Bine si frumos, nemtii, pentru ca nemti erau ei se inarmeaza cu arme cu tranchilizante, lasouri si cativa oameni dispusi sa dea piept cu potaile. Clinica mobila astepta cu masa de operatie gata. Cand sa se apuce de lucru au avut de infruntat o armata de babe senile care nu vroiau sa isi lase potaile fara bijuterii. Normal ca lupta a fost crancena dar cum cel mai destept cedeaza, membri asociatiei si-au luat sculele si au plecat.

A doua intamplare este tot cu o doamna septagenara mare iubitoare de creaturi fara stapan care a pus la gatul catelusei de langa bloc medalionul care marcheaza un caine sterilizat luat normal de la un altul gata sterilizat. In asa fel incat acea catea nastea continuu fara ca cineva sa se atinga de ea datorita medalionului pus sa insele hingherii.

Ca si concluzie, suntem inculti si la capitolul asta, punt.

Autostopul

Posted: Februarie 1, 2013 in din negura gandurilor

Cati dintre voi nu a facut niciodata autostopul. Cred ca nimeni, orice om din Romania a trebuit sa stea la un moment dat cu mana intinsa la „ia-ma nene”. Eu la viata mea am facut autostopul de foarte multe ori. Am mers cu tot felul de masini, nu imi permiteam sa fiu pretentios, ziceam Doamne ajuta cand oprea cineva nu ma uitam ca e dacie 1300 sau Mercedes. In afara daca cineva te ia la ocazie nu o face pentru bani, ci din altruism sau poate ca are nevoie de cineva cu care sa stea de vorba pe drum. La noi s-au inchegat adevarate afaceri pe tema transportului clandestin de calatori. In zona mea de tara, datorita faptului ca transportul in comun nu este asa bine organizat, au iesit mici intreprinzatori care te transporta din punctul t in punctul s, pentru ca si ei asemeni autobuzelor au un traseu bine definit, doar nu e taxi sa te lase la intrarea in bloc.
Sloganul lor este: „Hai sefu’ mergi la x localitate, ca te duc la acelasi pret ca microbuzul si stai si mai comod, ajungi si mai repede ca eu nu opresc in statii.
Dar daca stau stramb si judec drept care sunt roscurile unui asemenea transport, pai hai sa enumeram cateva exceptand faptul ca persoana poate sa fie un rapitor sau violator:

1. Nu esti asigurat. Firmele de transport au asigurari care platesc despagubiri persoanelor care sunt accidentate din vina companiei. Pietarii nostri nu au asa ceva, daca da cu masina in sant si iti rupe gura, ramai cu gura rupta.
2. Nu platesc impozit la stat, si de aici un adevarat cerc vicios. Firmele de transport calatori platesc mici averi pe licentele de transport pentru a putea transporta oameni pe un anumit traseu in timp ce pietarii nostri nu, si iau clienti de la unul care plateste la stat.
3. De foarte multe ori masinile folosite sunt super uzate, au fost cazuri in care nenea nu avea nici macar centuri de siguranta montate pe masina.
4. Daca esti fata si arati si bine atunci s-ar putea sa te trezesti pe cap cu un Romeo de Romania, caci la carma bolidului el se crede zeu si toate fetele ar trebui sa fie fericite ca le baga in seama maria sa.
5. Ta baga in masina si apoi se plimba juma’ de oras sa mai gasesca clienti.

Si astea sunt numai cateva, daca mai stiti mai adaugati si voi.

Radio vs TV ?

Posted: Ianuarie 23, 2013 in din negura gandurilor

Chiar daca televizorul a fost primul meu „prieten”, cu trecerea timpului am inceput tot mai mult sa ascult radio pana ce acesta a batut detasat TV-ul. De ce? Pai simplu, radio pot asculta oricunde. In masina, in mijloacele de transport in comun, la servici. La televizor nu ma pot uita decat acasa. Cum as arata daca la servici as casca ochii in televizor la cine stie ce emisiune siropoasa. Ca si posturi de radio prefer in primul rad Profm House pentru ca nu au decat muzica fara sa aud pe unul, pe altul ca abereaza mai ceva ca un betivan in crasma din sat. Pe locul doi este EuropaFM pentru ca au emisiuni de bun simt si pe locul trei KissFM. Nu imi plac emisiunile de dimineata dar imi place Kiss Mix sau cum se numeste.
Voi ce posturi de radio preferati?

Black friday …

Posted: Noiembrie 22, 2012 in din negura gandurilor
Etichete:,

Cum numai azi nu e mâine şi mâine e zi de chilipiruri sau cel puţin aşa speră cei mai mulţi dintre noi, printre care şi eu, trebuie să scriu un articol despre asta.

Aşa numita black friday este prima vinere de după ziua recunoştinţei care se spune că dă startul la cumpărăturile de Crăciun. Cum noi românii suntem mari fani ai culturii americane, a trebuit, pe lângă Valentine’s Day şi Halloween, să o adoptăm şi pe asta. Şi am adoptat-o decât cu numele pentru că la noi business = bişniţă. Mai jos am să expun căteva tertipuri prin care comercianţii autohtoni pozează cu discountul in cap:

1. Produsele se scumpesc uşor, uşor cu câteva săptămâni înainte de vinerea neagră pentru a reveni la preţul normal atunci;

2. Fac reduceri de „până la 50%” la nimicuri si reduceri de sute de ron la produse care costă mii de roni;

3. Fac reduceri la ce a rămas pe stoc, unde de obicei găsim produse inferioare d.p.d.v. tehnic sau cu o probabilitate mare de retur la garanţie;

4. Fac reduceri la produse care nu mai sunt pe stoc;

5. Site-urile magazinelor online crapă chipurile datorită numărului mare de utilizatori.

Gata, vă mai las şi pe voi să adăugaţi şi să aveţi cumpărături plăcute şi reduse la preţ de black friday.

 

În această eră tehnologizată unde cu un singur click de mouse se pot face multe a apărut fără doar şi poate un nou tip de „borfaş”. El este piratul online, cel care pune mâna şi pune la dispoziţie celor ca el tot felul de bunătăţi digitale, filme, muzică, jocuri mai ceva ca Moş Crăciun. În periplul meu prin lumea digitală am descoperit mai multe tipuri de astfel de lipitori.

Primul tip, este NEVINOVATUL. El nu ştie că acel calculator inseamnă ceva mai mult decât fierul pe care îl cumpără cu credit cu buletinul. El crede ca dacă şi-a luat calculator poate să beneficieze cât se poate de legal de tot ce îi pune la dispoziţie nemărginitul internet. Din scaunul lui programatorii, actorii şi cântăreţii sunt doar nişte spiriduşi care nu fac altceva decât să mulţumească cugetul neprihănit al firavei sale fiinţe, ei nu mănâncă, nu se îmbracă nu plătesc datorii.

Al doilea tip este HACKERUL. Acesta ştie clar ce face. Ştie că pune mâna pe ce nu este al lui şi mai mult dă şi la altul tocmai de aceea se consideră un adevărat haiduc al erei informaţionale. Pentru el programatorii, actorii şi cântăreţii sunt nişte boieri cu burţile pline care se indestulează cu de toate şi ceilalţi „iobagi” stau să se uite la TV sau să joace un rahat de joc free.

Al treilea tip este VÂRCOLACUL. El strigă în gura mare că nu descarcă nimic, el cumpără tot şi are pe computer Ubuntu sau altă chestie opensource şi free dar când se lasă noaptea iese la iveala cealaltă latură a sa. După ce soarele apune şi obloanele sunt de mult trase la geamuri scoate de sub pat clientul de torent cu care ciuruie tot ce gaseşte.

Al patrulea tip este DOCTOR JEKYL ŞI DOMNUL HYDE. În acest personaj se duce o luptă continuă. Ştie că ce descarcă de pe share nu e tocmai corect obţinut şi sunt zile în care mai, mai că îi creşte o auroră deasupra capului. Are pe comp Ubuntu şi propovăduieşte pe cine ştie ce blog că se poate trăi şi cu gratuităţi asta doar ca mai apoi să se preschimbe în Hyde şi să scoată de la naftalină bunătăţile cu bani şi gata, urmeză câteva zile în care spune pe unde poate că ce e cu bani se cunoaşte şi opensource-ul e pentru fraieri.

Ultimul tip care imi vine in minte acum este „MAI CATOLIC DECAT PAPA”. El are un laptop sau un PC cu windows cumparat. Pe el ruleaza doar aplicatii cumparate sau gratuite. Nu pune in el decat muzica sau filme de pe discuri cumparate, are cont platit pe iTunes si pe site-ul ala al unei cunoscute televiziuni, ce sa mai, un adevarat sfant.

Ce urasc cel mai mult la o zi de lucru este ca la sfarsitul programului, cand mai ai 40 de minute si trebuie sa decolezi, unui sef sa ii vina in minte un task pe care sa il asigneze tocmai persoanei mele. A avut mai mult de opt ore la dispozitie sa imi dea tot felul de task-uri, dar nu el doreste sa se impuna ca si sef in fata mea tocmai la sfarsitul programului cand si electronii din chip-urile calculatorului merg mai greu ca de obicei. Si uite cum vrand nevrand lucrezi peste program doar pentru a face o porcarie de lista cu nu stiu ce minuni ii trasneste prin minte boss-ului incontestabil.

Si unde mai pui ca sarcina primita tocmai cand esti pe picior de plecare, se trateaza cu graba si superficialitate dand motive de discutii in sedinte. Dar viata e o, stiti voi ce, si tine cu cine nu trebuie asa ca baga mare sa nu stai peste program mai mult decat este normal acceptat.

Si acum o glumita:

Manager intelept + Angajat intelept = PROFIT;
Manager intelept + Angajat prost = PRODUCTIE;
Manager prost + Angajat inteligent = PROMOVARE;
Manager prost + Angajat prost = LUCRU PESTE PROGRAM

Pentru ca baietii de la tb.ro m-au cam dezamagit cu platforma lor de blog, m-am decis sa trec pe batranul wordpress.com unde sa imi insirui ideile. Cam atat pentru un prim post, nu de alta dar sunt in pauza de masa la servici si mai trebuie sa si mananc.

Sa ne citim cu bine!